Lipsă timp

În ultima vreme am fost ocupat cu diverse lucruri (licența la facultate, traduceri, citit) și nu am mai avut timp să postez pe blog. Voi încerca luna aceasta să adaug lucruri noi.

 Apropo de traduceri, am terminat luna trecută de tradus „Qabalah, Qliphoth and Goetic Magic” de Thomas Karlsson. Pentru acei puțini care mai vizitează blogul (și bineînțeles, pentru cei interesați) voi pune link aici: http://www.4shared.com/document/xciAcX9d/Qabalah_Qliphoth_and_Goetic_Ma.html

În plus, sperăm ca luna următoare să reușim (eu cu alți truditori) să terminăm de tradus Liber Azerate.

Pradă sau prădător?

Scopul acestui articol este de a clarifica anumite aspecte, atât exoterice cât și ezoterice, cu privire la vampirism. Sunt cunoscute legendele conform cărora vampirii apar ca niște entități care consumă sângele victimelor cu ajutorul caninilor dezvoltați peste măsură. Imaginea este o legendă, dar semnificația acesteia este foarte importantă cu privire la natura de prădător. Colții ajută vampirul să consume sângele vicitmei; altfel spus, natura sălbatică, ilustrată prin canini, ajută la prădarea victimelor. Așadar, acest concept arată natura violentă a acestor entități. Dar vampirul nu este doar o brută. O altă legendă este aceea că vampirii nu apar în oglindă, drept urmare sunt niște iluzii. De asemenea, ei apar ca fiind atrăgători, ceea ce denotă o inteligență fină, superioară pe care vampirii o dezvoltă manipulând în același timp iluzia/personajul pe care vor să-l reprezinte. Deci, vampirul este o entitate duală, canalizându-și instinctele cu ajutorul rațiunii, dând astfel naștere unor prădători extrem de feroce. Așadar, un vampir este un prădător. Fie că este vorba de vampir intelectual și social (mulți oameni populari devin vampiri în mod inconștient hrănindu-și personajul din părerile, admirația sau dezaprobarea celor din jur, existența personajului lor depinde de acest stil de viață) sau de cel spiritual, conceptul rămâne același, diferă doar nivelul în care acesta este aplicat.

La nivel profund, forțele anti-cosmice sunt prezente în această lume în diferite moduri și forme. Totuși, ele acționează în concordanță cu legile cosmice, asigurând dinamica în univers, transformarea materiei, viața consumă viață, moartea organismelor etc. Totul este un mecanism extrem de complex, o îmbinare de viață și moarte și o transformare continuă. Deși toate aceste fenomene reprezintă doar un cerc închis, bolul cu apă în care peștele se învârte în cerc are porți de ieșire, trebuie doar să mai fie ochi cu care să fie văzute. Moartea (nu neapărat cea fizică) este o astfel de poartă, așa și cei care o aduc. Avem multe de învățat de la prădători. Observăm crocodilul: stă fără să se miște multe ore, iar atunci când o face se mișcă încet, subtil, conservându-și astfel energia. Când vânează, o face iute și letal. Apoi se retrage, urmând iar o perioadă de calm. Un adevărat prădător. Nu este de mirare că specia lui a rezistat 200 de milioane de ani. Și va mai rezista. Un alt exemplu mai apropiat de noi sunt câinii. Cu toții am observat că un ciobănesc se manifestă doar când este necesar, în restul timpului odihnindu-se. De asemenea, am observat și acei câini de jucărie enervanți care fac zgomot și sunt agitați mereu. Care este victima? Care este prădătorul?

Acum ceva despre Homo Sapiens. Exemple particulare pot fi multe, pot descrie o sumedenie de tipologii umane dar ar însemna o pierdere de timp. Se aplică același concept ca la cel cu câinii. Mersul, privirea, expresia feței, temperamentul, tonalitatea vocii, siguranța/nesiguranța în orice mișcare, ticurile (sau lipsa lor), obiceiurile de hrănire sunt lucruri care trădează natura individului. Îți dai seama că e prădător atunci când îl vezi. La fel și în cazul victimelor. Totuși, dinamica este complicată având în vedere faptul că fiecare individ posedă anumite calități și defecte care se pot manifesta (sau nu) în niște condiții impuse. Chiar și așa, un prădător în cel mai profund sens al cuvântului, un vampir, se va descurca în orice situație, știind să îmbine bestialitatea cu rafinamentul.

În practicile oculte, spre deosebire de adepții RHP, vampirul spiritual realizează irelevanța eticii. Singura care are dreptate este puterea. Așa cum am mai spus, un vampir este atrăgător din punct de vedere sexual și este capabil să folosească aceste energii în scopuri benefice lui. Voi insista asupra acestui aspect în alt articol. De asemenea, vampirul spiritual știe să-și manipuleze imaginea/iluzia. A nu se face confuzie: deși sădește iluzii, este conștient de acest lucru și o face doar pentru a supraviețui printre ele, esența lui este mult mai adâncă.

Așadar, creează, consumă, distruge pentru binele propriu, dar atenție: nu ești singurul (sau singura) care poate face asta.

Thaumiel

Scopul Căii Stângi, conform căii Alchimice-Qliphothice, este de a ajunge la cea mai depărtată sferă întunecată, Thaumiel. Qlipha Thaumiel înseamnă „gemenii” sau „zeii gemeni” și este reprezentată de doi prinți, Satan și Moloch. Ei corespund unei polarități și dualități extreme inerentă într-un singur principiu. Ca o față Janus, cei doi demoni privesc în direcții opuse. Unul privește spre ceea ce a fost, creația împotriva căreia s-a revoltat magicianul și din care s-a emancipat. Celălalt privește spre viitor și lumile pe care magicianul – acum ca un zeu – este capabil să le creeze. Satan este „oponentul”, sau rebelul împotriva Creației și acelor structuri ce leagă existența și limitează magicianul. Moloch înseamnă „rege” sau „lord”, fiind cel ce creează și conduce noi lumi. Aceste două principii de „conducător” și „rebel” sunt unite în Thaumiel. Ei sunt la fiecare capăt al găurii negre ce se deschide atunci când magicianul atinge Thaumiel. Satan distruge universul A, în care magicianul este o creație, iar Moloch deschide universul B, în care magicianul este un creator. Aceste mistere sunt considerate atât de revoluționare și dificil de înțeles încât adeptul se ocupă de ele în mod exclusiv în timpul nivelurilor superioare de inițiere.

Diviziunea lui Thaumiel este motivul pentru care numărul Qliphoth-ului este 11, iar formula sa este AA=Adamas Ater, „Diamantul Negru”. Numerologic, numerele 1-10 sau 10-1, reprezintă unitatea dintre om și Dumnezeu, sfârșitul și începutul. Șarpele mușcându-și propria coadă simbolizează aceasta. Atunci când magicianul progresează conform nivelurilor Qabalistice, Kether, cel mai înalt principiu, este atins în ultima fază. La Kether 10 și 1 au fost unite iar cercul s-a închis; adeptul luminii și-a atins scopul și a devenidt una cu Dumnezeu. Adeptul întunericului atinge și el acest nivel, dar poate alege la aici să mai facă un pas important. Prin Thaumiel este deschis un alt nivel, al 11-lea: o gaură neagră ce devine o poartă spre un alt univers. Adeptul  se eliberează complet de Dumnezeu și de vechea creație și devine un creator. În loc să devină una cu Dumnezeu, magicianul devine un zeu însuși prin al 11-lea nivel. Acesta este scopul final și esența Căii  Stângi.

Tradiția Căii Stângi din occident și cea din orient, Vamachara, au același scop. Yoga obișnuită a Căii Drepte se străduiește – la fel ca misticismul tradiției luminii vestic – să atingă unitatea și să se topească cu divinitatea. În Tantra, Calea Dreaptă are același scop. Julius Evola în „Yoga Puterii” explică diferența dintre Calea Dreaptă și Calea Stângă:

„Este o diferență semnificativă între cele două căi Tantrice, cea pe latura dreaptă și cea pe latura stângă (amândouă se află sub aegisul lui Shiva). În prima, adeptul întotdeauna simte pe cineva superior lui, chiar și la cel mai înalt nivel de realizare. În a doua, el devine conducătorul suprem (chakravartin=conducătorul lumii).”

Calea Stângă ia un pas decisiv mai departe decât Calea Dreaptă. Acesta reprezintă misticismul în jurul numărului 11 și formula AA. Calea Dreaptă conduce către unitate cu Dumnezeu, în timp ce Stânga merge dincolo de Dumnezeu. Calea Dreaptă conduce către un final, un scop etern, o concluzie, în timp ce scopul Căii Stângi este să ajungă la un nou început. Cele două căi au fost comparate cu cele două metode în care se poate urma cursul unui râu. Calea Dreaptă urmează râul către mare, în timp ce Calea Stângă merge împotriva curentului înapoi la izvor. Calea Stângă merge înapoi și împotriva curentului. Atunci când magicianul ajunge la izvor are posibilitatea să schimbe direcția râului și să creeze un nou râu. Alt aspect important al Căii Stângi, atât în occident cât și în orient, este importanța zeiței întunecate; Lilith și Kali sunt mamele, iar pântecul lor este sursa către care magicianul se străduiește pentru a fi renăscut ca propriul lui copil și ca propriul lui creator. Diferența dintre scopul Căii Drepte și scopul Căii Stângi este același atât în orient cât și în occident. În occident, cea mai superioară sferă a luminii este Kether, „Coroana”, iar aici individul atinge unitatea cu Dumnezeu. În orient, nivelul culminant este Sahasrara; în acest stadiu adeptul ajunge la Samadhi, ce înseamnă „unitate cu Dumnezeu” și este o unitate cu divinul. Această etapă corespunde numerologic cu 10. Acest stadiu are ca simbol diamantul: cea mai pură și cea mai dură formă de carbon, fundația vieții. În cartea sa „777”, Aleister Crowley scrie, în ceea ce privește sfera Kether și numărul 10, „Diamantul este de un alb strălucitor; este carbon pur, fundația structurii vieții.” Adeptul Căii Stângi experimentează și el acest nivel, dar are posibilitatea, prin practica magică, să mai facă un pas (1 dincolo de 10, 11, ce corespunde cu pasul prin poarta 0). Acest pas este secretul din spatele diviziunii lui Thaumiel și a celor demoni gemeni, Satan și Moloch. Pasul dincolo de Kether și Sahasrara este simbolizat de diamantul negru (Adamas Ater). Crowley descrie diamantul negru în „777” atunci când reflectă asupra numărului 0: „Este invizibil dar totuși conține lumină și structură proprie.” Diamantul negru reprezintă libertatea supremă a Căii Stângi prin acest pas în plus față de Calea Dreaptă. Julius Evola descrie cum această idee există în Calea Stângă Tantrică:

„Aspectul creator și productiv al procesului cosmic este atribuit Căii Drepte, albului, și a celor două zeițe Uma și Gauri (în care Shakti apare ca Prakashatmika, cea care este lumină și manifestare). Al doilea aspect, acela al conversiei și al întoarcerii (exitus, reditus), este atribuit Căii Stângi, negrului, și de zeițele întunecate și distructive Durga și Kali. Așadar, conform lui Mahakala-Tantra, atunci când Căile Dreaptă și Stângă sunt în echilibru experimentăm samsara, dar atunci când Calea Stângă răzbate, găsim eliberarea.”

Când adeptul Căii Stângi face pasul dincolo Sahasrara, atinge o stare dincolo de Samadhi, care este numită Kaivalya. Adepții Căii Drepte vor să atingă Samadhi, dar adepții Căii Stângi caută Kaivalya. Kaivalya este o stare ce corespunde cu diamantul negru la care magicianul ajunge atunci când atinge Thaumiel. Aici adeptul dobândește o stare de individualitate absolută și divinitate. În loc să devină una cu Dumnezeu, aici adeptul devine Dumnezeu. Aceasta este o stare a transei totale și a prezenței absolute a Sinelui. Adeptul are potențialul de a ridica un nou univers. Pentru a atinge acest stadiu adeptul trebuie să deschidă o chakra dincolo de Sahasrara. Se numește Sunya, sau Shunya, și corespunde cu Thaumiel și cu gaura neagră. Acest nivel este descris în Aghora: Kundalini de Robert Svoboda:

„În starea Sunya toate numele și formele dispar, iar tu ești conștient de prorpia individualitate, altfel rămâne doar vidul. Totul în univers este conținut în Shunya, în forme nemanifestate; nu le mai poți percepe. Deși oamenii vor numi Stadiul Shunya ca fiind Vidul, el nu este gol, este plin.”

Posibilitatea deschiderii chakrei negre apare după ce magicianul a îndeplinit o deschidere completă a chakrei Ajna și a celui de-al treilea ochi. Chakra Ajna este o formă inferioară a Sunyei în corp. Sunya este al treilea ochi (ochiul lui Lucifer sau lui Shiva) într-o formă superioară, rezervată pentru adepții cei mai avansați ai Căii Stângi. Odată cu activarea chakrei Ajna, adeptul trebuie să ia o decizie finală: să devină una cu Dumnezeu în Sahasrara și să fie dezintegrat, sau să încerce pasul măreț și dificil prin Sunya și să devină un zeu. Nici Sahasrara și nici Sunya nu sunt chakre propriu-zise. Omul are șase chakre principale, de la chakra din bază până la Ajna din cap. Cele trei chakra inferioare sunt dominante în persoanele care sunt concentrate pe probleme lumești și pe instinctele primare. În persoanele spirituale chakrele superioare sunt dominante. Adepții Căii Drepte încearcă în principal să ridice energiile de la nivelurile inferioare la cele superioare într-un proces ce poate duce la iluminare la chakra Ajna, acolo unde adeptul realizează natura iluzorie a Sinelui și a universului. Ultimul scop al Căii Drepte este să facă pasul în afara Sahasrara, să atingă Samadhi ducând la dispariția Sinelui. Adeptul Căiii Stângi poate face un pas înapoi în sine în chakra Ajna și să găsească trei chakre ascunse în cap. Cele trei chakre secrete sunt Golata, Lalata și Lalana. Ele pot fi activate doar atunci când șarpele kundalini este activ iar chakra activează în forță. Doar atunci când chakra Ajna arde cu forța Kundalini adeptul poate găsi cele trei chakre secrete din spatele capului. Conform Vamachara, aceste trei chakre pot fi deschise doar cu binecuvântarea lui Kali. Chakrele secrete pot face adeptul un zeu în carne și oase.

Așadar, sunt 3X3 chakre, trei care sunt secrete și sunt deschise doar de cei mai avansați adepți ai Căii Stângi. Următorul pas este la chakra Sahasrara, dar prin deschiderea chakrei Ajna și a chakrelor secrete adeptul poate face un pas dincolo de Sahasrara și de al zecelea nivel, la Sunya, cel de-al 11-lea nivel, pentru a crea noi lumi dincolo de Sunya. Pe cealaltă parte a găurii negre adeptul va găsi de asemenea lumina infinită ce a fost percepută în trecut ca întuneric. În loc de unitatea cu Dumnezeu, calea întunecată oferă o dualitate dinamică fiind cel mai important principiu. Unitatea este echivalentă cu extincția, în timp ce dualitatea dă viață și energie.

Când magicianul ajunge la Thaumiel, se găsește în miezul absolut. Thaumiel este ochiul Dragonului și tronul lui Lucifer. Magicianul poate sta aici pentru totdeauna, dar poate face și alegerea supremă. Toate scopurile religioase, filozofice și metafizice pot fi îndeplinite aici. Magicianul poate intra în Nirvana, să devină una cu întunericul sau cu pântecul lui Kali, dar este de asemenea posibil pentru magician să inverseze sfera Thaumiel și să devină una cu Dumnezeu. Magicianul poate reintra în nivelurile inferioare sau să facă un ultim pas afară din univers.

Ghagiel

Ghagiel este ultima Qliphă înainte de Thaumiel și este forța activă a părții întunecate. Ghagiel este asociat cu zeii falici și vietăți precum Diavolul în cea mai masculină formă, sau zeul Priapos cu falusul său roșu. Ghagiel corespunde cu Shiva în forma sa falică atunci când puterea falusului său cauzează deschiderea celui de-al treilea ochi pentru ca universul să fie distrus și recreat în același moment. Dacă Satariel este tronul zeiței întunecate, Ghagiel este tronul zeului întunecat. Beelzebuth, care este prințul demonilor, conduce Ghagiel. Numele său este interpetat ca „lordul muștelor”, dar descoperirile arheologice ne spun că Beelzebuth a fost la început un zeu fenician numit Beelsebel, ce însemna „lordul lorzilor”.

Când se ajunge la Ghagiel adeptul devine magician în cel mai profund sens al cuvântului. Magia este arta voinței, iar acesta este centrul voinței. Acesta este un nivel activ ce este reprezentat de bagheta magicianului. Bagheta este o copie a axei lumii în jurul căreia se învârte universul. Zeul masculin al cerului, ce poate fi găsit în multe religii, corespunde acestei axe, iar el este cel ce creează și susține lumea și ordinea ei. Axa lumii este falusul zeului. Ghagiel, condus de Beelzebuth, reprezintă forțele apocalipsei ce cauzează ruperea baghetei și distrugerea acesteia. Lordul muștelor se hrănește din vechea lume, precum muștele consumă un cadavru. Din cenușa vechii lumi, magicianul recreează universul ridicând bagheta și devenind axa lumii în jurul căreia se învârte un nou univers.

Satariel

Satariel este prima Qliphă după Abis. Adeptul intră în Satariel renăscut și botezat în apa neagră a acestuia. Satariel este partea întunecată a lui Binah, iar aceste lumi sunt în strânsă legătură deoarece Binah este deja o forță întunecată ce acționează pe partea stângă a Pomului Vieții. Diferența este că Satariel nu face parte dintr-o ordine a luminii a Copacului Vieții, ci face parte din Sitra Ahra și din „partea cealaltă”. Atât Binah cât și Satariel corespund cu întunecatul și misteriosul. Ele reprezintă principiile care poartă toate răspunsurile în interior, dar acestea se află ascunse în întuneric. Satariel este cea care ține secret și ascunde. Întunericul care este creat în Binah acționează ca o formă negativă din care Creația își capătă forma. Binah și Satariel reprezintă timpul și destinul și sunt asociate cu zeițele destinului, cum ar fi țesătoarele din Grecia Antică sau din mitologia nordică. Cele trei țesătoare din Grecia Antică sunt Clotho, Lachesis și Atropos, iar sarcina lor este să învârtă ghemul și să taie firul vieții al fiecărui om. Clotho ține furca și are putere asupra nașterii. Lachesis are putere asupra evenimentelor din timpul vieții, iar Atropos, care poartă un voal negru, taie firul ce determină moartea. În aceeași manieră, cele trei țesătoare din mitologia nordică Urd, Verdandi și Skuld corespund cu nașterea și trecutul, viața și prezentul, și, în final, moartea și viitorul. Lilith are reședința originală în Satariel dar, similar cu zeițele destinului, acționează în nivelurile astrale unde țese ca un păianjen firele destinului. Binah și Satariel corespund cu zeii timpului, Chronos și Saturn, cei ce execută ritmul sorții prin mișcările Lunii la nivelurile inferioare. Zeița indiană Kali are putere asupra timpului, iar ea corespunde de asemenea cu Binah și Satariel.

Când adeptul ajunge la Satariel este făcut un pas final în nivelul divin. Pentru adeptul laturii întunecate, Satariel este locul unde intră în centrul lumii de jos pentru a-i întâlni conducătorul. Adeptul îi va întâlni pe Ereshkigal, Hel, Hades, Lucifer, Satan sau alte caractere ce sunt asociate cu părțile cele mai profunde ale lumii de jos. La început, după intrarea în Satariel, adeptul bâjbâie într-un întuneric deplin. O experiență comună ce caracterizează Satariel este aceea de sentiment de rătăcire prin labirinturi lungi și întunecate. Demonii lui Satariel sunt asociați cu absurdități, delir, confuzie și mistere. Lucifuge conduce aici și nu trebuie confundat cu Lucifer. Lucifuge evită lumina, în timp ce Lucifer este aducătorul de lumină. Lucifuge conduce adeptul prin labirinturile întunecate din Satariel către ultimele niveluri ale Qliphoth-ului. În întunericul din Satariel se poate trăi experiența respirației marelui dragon, Tehom. În tuneluri, se pot auzi ecouri ale unor sunete ciudate ce provin dincolo de limitele universului. La cel mai întunecat punct, întunericul se aprinde și devine lumină. Adeptul experimentează cum ochiul atotvăzător al dragonului este deschis. În această etapă adeptul obține viziune clară iar al treilea ochi începe să se deschidă. Ochiul este numit ochiul lui Lucifer, Shiva sau Odin. În vechile mistere grecești, această experiență a fost numită Drakon, ce înseamnă „a vedea”.

Abisul

Între nivelul divin și sferele inferioare se găsește un Abis. În tradiția luminii acesta poate fi conectat cu o pantă enormă ce conduce la partea întunecată. În această parte Abisul nu există în aceeași manieră. Adeptul luminii ce eșuează în încercarea de a ajunge la triada divină cade în Abis și poate deveni o victimă a forțelor haosului ce locuiesc aici. Din perspectiva părții întunecate, totuși, Abisul poate însemna un râu ce separă cel mai întunecat centru al lumii de jos de părțile înconjurătoare.

În Qabalah, Abisul este numit „Masak Mavdil”. În Abis și în râul său întunecat se află toți adepții ce au eșuat, înnecați. Prin trecerea Abisului, forma limitată, veche a magicianului moare. Toate atributele ce au determinat viața și voința adeptului au fost lăsate în spate. Adeptul este transformat în Abis. Forțele întunericului înlătură toate limitările ce rețin sufletul magicianului de a deveni divin. După Abis, sufletul devine ca un diamant negru ce duce în el toate culorile vieții.

Fizic, Abisul corespunde cu gâtul și cu partea din spate unde coloana trece în creier. Aici putem găsi chakra Vishuddi, care este comparată cu un lotus albastru cu 16 petale. Ființe și entități precum Abbadon (Îngerul Abisului) și Choronzon se găsesc în Abis. Ei consumă părți din Sinele vechi și limitat pe care magicianul le lasă să moară în Abis.

Gha'agsheblah

Gha'agsheblah este cea mai înaltă Qliphă dintre cele ce se află sub triada superioară. Gha'agsheblah este forța ce conduce toate sferele Qliphothice ce se află sub Abis. Cea mai înaltă triadă corespunde ideilor și conștiinței divine. Cele șapte niveluri de jos corespund cu grade diferite de concretizare a ideilor. Atât Gha'agsheblah cât și omologul luminos sunt asociate cu Demiurgul, creatorul ce dă formă lumii. Cele șapte lumi de sub triadă pot fi comparate cu cele șapte zile în care Dumnezeu a creat lumea, conform bibliei. Actul Creației apare ca un impuls în Chokmah primind o formă negativă în Binah. Binah garantează spațiul pentru ca ceva să fie creat, similar cu topirea unui metal într-un mulaj. Chesed este principiul ce umple forma așadar creează o existență pozitivă. Deci Chesed face impulsul din Chokmah concret și acționează ca Chokmah, dar la un nivel concret. În triada seuperioară, toate principiile sunt doar potențiale și nu idei veritabile.

Atunci când adeptul întâlnește Gha'agsheblah, este inițiată prepararea pentru părăsirea nivelelor concrete și călătoria în esența absolută a univerului ce este găsită în cea mai înaltă triadă. Gha'agsheblah reprezintă forțele ce testează adeptul înainte de începerea călătoriei în Abis. Gha'agsheblah dezbracă complet adeptul înaintea Abisului și a triadei superioare a Qliphoth-ului. În folclorul sumerian al coborârii zeiței Inanna în lumea de jos, ea trece șapte porți pentru a ajunge la tronul surorii ei, Ereshkigal. La fiecare poartă ea este forțată să înlăture un articol de îmbrăcăminte până când ajunge goală. Îmbrăcămintea corespunde cu cele șapte atribute ale vieții pe care trebuie să le lase în urmă pentru a sta față în față cu moartea. Cele șapte Qliphe din spatele Abisului reprezintă cele șapte porți ale lumii de jos. Gamaliel înlătură atributele lui Yesod, Samael pe cele ale lui Hod și tot așa, până când magicianul stă gol în fața Abisului. Forțele Qliphothice distrug învelișurile materiale, atributele, iluziile ce sunt obstacole în întâlnirea întunericului și celei mai superioare înțelepciuni. Gha'agsheblah înlătură ultimul strat de îmbrăcăminte și ghidează adeptul către Abis și domeniile cele mai profunde ale lumii de jos.

Gha'agsheblah reprezintă nivelurile superioare ale misticismului erotic. În acest nivel, suferința și plăcerea sunt transcedentate și se schimbă una pe cealaltă într-o energie extatică ce se află dincolo de polaritatea dintre atracție și repulsie. Adeptul se duce dincolo de orice diferență dintre plăcere și suferință. Energia morții, Thanatos, este transformată în energia vieții, Eros, iar goliciunea Abisului este umplută cu energia ce dă posibilitatea unei renașteri metafizice în ceața morții.

Demonul Astaroth conduce Gha'agsheblah. Astaroth este de asemenea numit Ashtaroth, sau Astarte, iar la început a fost o zeiță semitică a fertilității și războiului, echivalentă cu Ishtar printre babilonieni și Inanna printre sumerieni. În textele goetice, Astaroth este numită Venus impură a sirienilor cu sâni de femeie, dar cu cap de măgar sau de bou. În Goetia, Astaroth este al 29-lea demon și se află în posesia unei înțelepciuni imense. Astaroth poate da informații cu privire la trecut, prezent și viitor și poate arăta toate secretele. Astaroth a fost unul dintre cei mai importanți Îngeri Decăzuți ce au fost aruncați în Abis iar Astaroth poate spune adeptului despre Căderea Îngerilor, și motivul din spatele propriei Căderi.